Află lucruri interesante despre Zidul Berlinului

Căderea Zidului Berlinului s-a produs în mod întâmplător, când un anunț confuz făcut de Günter Schabowski a dus la apariția unor informații eronate privind deschiderea punctelor de trecere a frontierei, provocând un aflux masiv de berlinezi din est către zid. Copleșit și confruntându-se cu o mulțime din ce în ce mai numeroasă, ofițerul Harald Jäger a deschis punctul de control de pe strada Bornholmer, urmat de alții.

Zidul Berlinului a fost ridicat după mai bine de 15 ani de la începutul Războiului Rece, ca urmare a creșterii numărului de specialiști est-germani care fugeau în Occident. Liderul sovietic Nikita Hrușciov a aprobat în cele din urmă construcția după ce, în vara anului 1961, numărul dezertărilor a ajuns la 1.000 de persoane pe zi.

Zidul Berlinului era format din două ziduri de beton, despărțite de o „zonă a morții” cu o lățime de până la 146 de metri. Acesta cuprindea turnuri de observație, șanțuri anti-vehicule, cuști pentru câini de pază, proiectoare și mitraliere cu declanșare prin cablu.

Peste 100 de persoane și-au pierdut viața încercând să treacă Zidul Berlinului, iar estimările indică un număr și mai mare. Prima victimă a fost Ida Siekmann, în 1961, iar ultimul deces a avut loc în 1989, când un tânăr din Germania de Est s-a lovit de liniile de înaltă tensiune în timp ce încerca să survoleze zidul într-un balon cu aer cald.

Peste 5.000 de persoane au reușit să fugă trecând peste sau pe sub Zidul Berlinului. Conrad Schumann, un grănicer est-german, a sărit peste sârma ghimpată la doar două zile după ridicarea zidului, gest care a rămas în istorie. Metodele de evadare au devenit tot mai sofisticate, incluzând ascunderea în mașini, săparea de tuneluri și chiar utilizarea unui avion ultraușor.

Germania de Est numea zidul „Bastionul Antifascist” pentru a-i justifica construirea ca măsură de protecție împotriva fasciștilor, spionilor și ideilor occidentale. Walter Ulbricht, liderul Germaniei de Est, a declarat că aceasta astupa fisurile și închidea găurile prin care ar fi putut pătrunde dușmanii poporului german.

După demolarea sa, multe secțiuni ale Zidului Berlinului au fost reciclate, dar unele au fost scoase la licitație și s-au împrăștiat în întreaga lume. Un astfel de element se găsește în toaleta bărbaților de la cazinoul Main Street Station din Las Vegas, unde servește drept separator între pisoare, fiind protejat de o sticlă de protecție.

După căderea Zidului Berlinului, bucățile din zid au devenit suveniruri prețuite pentru oameni din întreaga lume. Mulți oameni au adunat cu entuziasm bucăți din zid, ca amintiri concrete ale acelui eveniment istoric. Interesant este că unele persoane întreprinzătoare au început chiar să vândă aceste resturi pe platforme online precum eBay, profitând de cererea pentru o bucată de istorie.

De-a lungul celor douăzeci și opt de ani de existență, Zidul Berlinului a creat, fără să vrea, un refugiu neașteptat pentru iepurii sălbatici. Prezența zidului a creat un mediu unic în care aceste mici creaturi s-au dezvoltat. Datorită accesului restricționat în anumite zone și reducerii activității umane de-a lungul barierii, populația de iepuri sălbatici s-a înmulțit între anii 1961 și 1989.

Zidul Berlinului era o structură complexă formată din două ziduri de beton, între care se afla o „zonă a morții”. Această „zonă mortală”, cu o lățime de aproximativ 50 de metri, era o zonă puternic fortificată, dotată cu turnuri de observație, șanțuri anti-vehicule, cuști pentru câini de pază, proiectoare și mitraliere cu declanșare prin cablu.

În 1963, a avut loc un eveniment extraordinar, când un acrobat est-german pe nume Horst Klein a reușit o traversare îndrăzneață peste zid. Folosindu-se de abilitățile sale acrobatice de excepție, Klein a folosit un cablu de înaltă tensiune ca pe o frânghie de echilibru pentru a traversa impunătoarea barieră.

Ideea construirii Zidului Berlinului a fost inițial respinsă. Cu toate acestea, din cauza unui exod masiv al locuitorilor din Germania de Est, conducătorii sovietici au aprobat în cele din urmă planul. Construcția zidului s-a desfășurat rapid, iar demolarea sa a avut loc în doar câteva zile, ceea ce a făcut ca existența sa să fie la fel de scurtă ca și căderea sa.